Recenzie Oscar si Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt

by - 16:03

Încărcată cu un amalgam de sentimente, emoții, candoare și foarte multă inocență, cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt este de departe cartea mea preferată.

Scrisă ca o colecție de scrisori adresate lui Dumnezeu, cărticica (pentru ca este o carte micuță, pe care o citești în mai puțin de o oră) îți transmite sentimente o dată cu fiecare cuvânt pe care îl citești: de la tristețe la amuzament, de la sentimentul de revoltă față de viață, la sentimentele de liniște și calmitate date de cuvintele unui suflet pur.
Micuțul Oscar, personajul principal al romanului lui Eric-Emmanuel Schmitt, traiește într-un spital. Are zece ani și este bolnav de leucemie. Băiețelul știe că urmează să moară, însă nu înțelege de ce nimeni nu are curajul să îi spună asta în față. Lipsa de comunicare a celorlalți cu el îl face să se supere, să se consume și, în felul lui, să se răzbune inocent pe ei. Singurul adult pe care îl apropie, cu care se înțelege și care are sufletul în același loc cu sufletul lui este o asistentă în vârstă, cu o imaginație bogată și cu un suflet la fel de mare pe care, datorită costumației de spital, micuțul o numește Tanti Roz. Tanti Roz îl iubeste pe micuțul Oscar și ea este cea care îl liniștește pe băiat în legătură cu durerea și revolta pe care le simte atunci când părinții vin să discute cu medicul, însă nu-l vizitează (de teama ca băiatul sa nu le citească durerea din suflet pe chip).
„Boala face parte din mine. De ce trebuie să se poarte altfel numai fiindcă sunt bolnav? Nu ştiu să iubească decât un Oscar sănătos ?”
„– Dar la amărăciunea lor nu te gândeşti? Tu ai priceput din vreme că ai să mori pentru că eşti un băiat deosebit de isteţ, Oscar. Numai că ceea ce ţi-a scăpat din vedere e faptul că toată lumea moare. Părinţii tăi de asemenea, într-o zi. Şi eu la fel. – Da, numai că eu, înaintea tuturor.– Tu înaintea tuturor. Dar oare asta îţi dă toate drepturile? Chiar şi pe acela de a nu te gândi la ceilalţi?”
Tot ea îl sfătuiește în legătură cu prietenii (alți copilași bolnavi) și este cea care îi face o propunere: aceea de a-și trăi ultimele câteva zile din viață ca și cum fiecare zi ar reprezenta zece ani din viața sa.
Oamenii tremură în fața morții pentru că le e teamă de necunoscut. Dar ce-i necunoscutul? Uite ce zic eu, Oscar: să nu-ți fie frică, ci să ai încredere. Uită-te la fața lui Dumnezeu pe cruce: suportă durerea fizică, dar nu simte nicio suferință morală, pentru că are încredere. De-aia, cuiele îl dor mai puțin. Își tot spune: îmi pare rău, dar nu poate să fie ceva rău. Asta câștigi dacă ai încredere. Voiam doar să-ți arăt.
- OK, Tanti Roz, când o să fiu amărât, o să-ncerc să am încredere.”
Tot Tanti Roz îl învață pe Oscar să îi scrie lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru că De fiecare dată când ai să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Şi dacă te ţii tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea.” Scrisorile pe care Oscar i le scrie lui Dumnezeu sunt pline de gânduri inocente, de curiozitate, de încredere, de iubire, de dorința de a-l cunoaște și de a-l vedea, dar și de sete de viață. La sfatul lui Tanti Roz, Oscar are voie să îi ceară zilnic câte o favoare lui Dumnezeu, iar cererile lui sunt extrem de simple și altruiste.
„…se face aceeaşi greşeală şi în ceea ce priveşte viaţa. Uităm că este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori”
„…priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară”
Cu ajutorul lui Tanti Roz, Oscar trece într-un ritm rapid în ultimele zile din viață prin toate momentele și are parte de toate experiențele pe care oamenii le trăiesc pe parcursul unei vieți: adolescență, prima iubire, căsătoria cu persoana iubită, despărțirea de persoana iubită și într-un final regăsirea ei înspre finalul vieții.
„Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.”
”Oscar și Tanti Roz” este o carte care te va emoționa până la lacrimi, o carte care te va face să te gandești și să analizezi tot ce ai făcut până acum în viață, o carte pe care nu o vei uita prea curând, la fel cum nu vei uita ultimele cuvinte scrise de Oscar:
”Numai Dumnezeu are voie să mă trezească“.
Scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt este cunoscut in România și datorită celorlaltor cărți traduse în limba română însă, în opinia mea, aceasta este cartea cea mai frumoasa scrisă de el. Printre cele mai bune cărți scrise de el se regăsesc: ”Concert în memoria unui înger”, ”Visătoarea din Ostende”, ”Copilul lui Noe”, ”Elixirul dragostei”, ”Cei doi domni din Bruxelles”, ”Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri”, ”Milarepa”, ”Secta egoiștilor”, ”Domnul Ibrahim și florile din Coran”.

Pentru cei care locuiesc sau trec prin București, cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt a fost pusă în scenă de Chris Simion la Teatrul Bulandra (sub același nume, cu Marius Manole si Oana Pellea în rolurile principale) și de Teatrul Nottara (cu numele de Rapsodie-n roz, cu Alexandru Repan și Andreea Măcelaru Şofron în rolurile principale). Vi le recomand cu drag pe amandouă.

Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt a apărut la noi în 2012 la Editura Humanitas Fiction.

You May Also Like

0 comentarii