Dragile mele carti, va multumesc!

O sa incep aceasta postare de tip jurnal cu un citat care ma emotioneaza foarte tare: 
Gândul ăsta m-a obsedat întotdeauna: că toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut să nu fie deloc; că toate sunt întâmplătoare pe lumea asta, fără nicio necesitate, fără nicio noimă… - "Nunta in cer" de Mircea Eliade.

Of, Eliade! Tu intotdeauna ai stiut. Ai inteles lucruri pe care alti oameni o viata nu ar fi in stare sa o faca. Mai presus de toate cu aceasta afirmatie, m-ai inteles pe mine. 

Ma simt pierduta in aceasta clipa si simt nevoia disperata sa scriu tot ce gandesc.

Toate lucrurile din prezent ar fi putut fi altfel. Poate daca lucrurile nu s-ar fi petrecut in aceasta ordine, as zambi in fiecare zi fara oprire si nu as fi nevoita sa ma trezesc mai obosita decat ma culc. Daca oamenii ar fi fost la fel de blanzi cu mine pe cat am fost eu cu ei, nu as mai avea aceasta frica de dezamagire si lipsa de incredere in oameni sau chiar in mine. Si cred ca cel mai important, daca o carte nu ar fi apucat in mainile mele la varsta de 11-12 ani, nu as fi fost acest om in prezent si probabil m-as fi infiltrat in multimea de clone din societatea noastra sau probabil as fi decazut, as fi cedat de atat de multe ori si m-as fi pierdut. 

Pentru mine 'o carte' este echivalent cu 'un prieten'. Un prieten rece, care nu imi dezvaluie toate secretele si povestile sale dintr-odata, ci cu putina rabdare voi ajunge sa le descopar. Acest prieten ma amuza, ma linisteste si mai presus de toate ma invata. 

Multi dintre noi avem momente cand ne pierdem si cautam disperati pe cineva pentru a ne intelege si a ne asculta si sper ca vom gasi toti acea persoana, dar pana atunci, avem cartile alaturi.

Dragi prieteni, 
Va multumesc:

  • Pentru noptile petrecute citind "doar un capitol",
  • Pentru crizele de ras, dar si cele de plans, 
  • Pentru momentele in care erati mereu aproape si imi puteam izola gandurile,
  • Pentru datile cand m-ati salvat de o conversatie plictisitoare,
  • Pentru oamenii cu care mi-ati facut cunostiinta,
  • Pentru ca m-ati invatat sa iubesc,
  • Sa accept,
  • Sa iert,
  • Sa ma bucur de fiecare zi de parca-i ultima,
  • Sa las durerea sa fie simtita.

Cu drag, Soricelul de biblioteca.

Un prieten mi-a spus mai de mult ca ar trebui sa revin la vechia eu. Sa citesc cateva carti buna si sa ascult muzica buna. Aceste doua lucruri pot face miracole. Banuiesc ca in sfarsit o sa ii urmez sfatul si o sa ma ridic. Am fost prea mult timp jos si cred ca e cazul ca iau un bestseller in maini. Soricelul is back.
Să învăţ că o carte e o casă cu multe uşi – uneori atâtea câte pagini avea cartea; alteori, tot atâtea câte rânduri avea. - "Cititorul din pestera" de Rui Zink

Niciun comentariu:

V.G. Un produs Blogger.